27 decembrie, 2010

Vizita de Craciun

Draga mea, astazi a fost o zi minunata. Cald, soare, o zi perfecta de Craciun, singurul fel in care poate fi perfecta o zi fara zapada. Dar cum noi am fost in vizita in timpul zilei si nu am apucat sa iesim pe afara, hai sa facem acum o plimbare imaginara. La noi aici sub plapumioara e cald si ne putem imagina orice. Iar ce e nemaipomenit in lumea imaginatiei, este ca orice vrei, orice iti doresti, orice gandesti, poate deveni realitate. Hai sa facem o mica plimbare inainte de culcare.
Uite, eu o sa-ti spun ce imi imaginez eu si o sa calatorim impreuna in visele mele. Pun mana pe telefon si o sun pe Printesa. Pe Printesa dintre perne, evident. Imediat ce ma aude, imi spune ca ne asteapta cumare drag si sa ne grabim sa ajungem la ea cat mai repede. Ceea ce si facem. Imi imaginez ca e vara, asa ca e cald. Ne punem doar cate o rochita pe noi si mergem la Printesa. Ajungem imediat la ea. Intram pe poarta mare a palatului, si o senzatie de vara usoara ne vine in minte. E cald, dar nu sufocant; e soare, dar nu trebuie sa ne punem ochelari de soare; sunt flori si pasari peste tot, si un parau mic ne conduce pana la intrare in castel. Eu ma opresc in holul principal unde o intalnesc pe mama printesei, iar Printesa vine la tine in fuga (te indrageste mult pentru ca a aflat ca si tie iti plac pernele), te ia de mana si alergati in gradina. Printesa este acum cu doar cativa ani mai mare decat tine, asa ca va intelegeti de minune. In gradina din spatele castelului sunt o multime de flori si animalute venite la pascut. Gradinarul, un mos batran dar inca in puteri, va vede interesate de tot ce se intampla in jur si vine spre voi, ca sa va raspunda la toate intrebarile pe care nu le-ati pus inca. Legenda care umbla printre ceilalti slujnici ai castelului etse ca mosul este gradinarul palatului de vremea cand a fost construit. Dar nimeni nu are curaj sa il intrebe daca chiar asa este. Pana la urma, nici nu conteaza.Va indreptati privire sre gradinar si il intrebati tot ce va trece prin minte. De ce lalelele roz canta? Cum fac trandafirii sa danseze in soare? Cate albine se plimba acum prin curtea palatului? Unde dorm vacutele noaptea? O multime de intrebari, si toate cu raspunsuri de la batranul mos. Cand prinde o clipa libera, fuge pana in bucatarie. Se intoarce de acolo cu multe bunatati. Cu rosii, cas, paine de vatra, lapte, suc de portocale. Va intindeti pe jos fata de masa din cosul de picnic si mancati pe saturate. Radeti la pasarelele care vin sa ciuguleasca faramele de paine cazute pe jos, iar ele va canta. In cosul de picnic mai gasiti cateva prajitule bune pe care le impartiti cu gradinarul. Orele trec nemaivazute si soarele se indreapta spre culcusul lui de noapte. Vii la mine, toata un zambet, si ma imbratisezi. Iti spun pe scurt cum am luat ceaiul cu mama Printesei, si cate si mai cate am povestit. Ea face un ceai minunat, aromat, si in care pune cateva picaturi de lapte. Pianul se opreste din cantat ca sa ne lase sa povestim. Ne strangem in brate, ca doua prietene bune ce suntem, si adormim. Tu dormi deja atat de frumos, draga mamii, incat cred ca deja alergi in vise printre flori colorate si iarna inalta. Te mut in patutul tau si te invelesc cu plapumioara galbena cu norisori. Vise placute!
Noapte buna, dragii mei, care ati avut rabdare sa cititi. Sper ca si la voi a venit in vizita acum Mos Ene. Ma duc si eu sa dorm. Noapte buna :-) !